Am citit „Iubirile lui Hemingway povestite de el însuși” de A.E. Hotchner

Cineva a scris pe Goodreads că Ernest Hemingway a fost un soț oribil și un prieten și mai oribil. Nu știu ce să scriu despre acest lucru, recunosc. E drept că, din câte știu, prietenii săi au fost de multe ori ținta cuvintelor rele dezlănțuite de limba lui Hemingway și se pare că bunul său prieten A.E. Hotchner a fost scutit de acestea. Totuși, Hemingway se poate să fi avut un interes în această prietenie cu Hotchner și de aceea nu i-a arătat adevărata sa față: Hotchner se ocupa de adaptarea cărților lui Hemingway în cinematografie. Este posibil, totuși, ca să fi dezvoltat în același timp o prietenie reală față de acesta, altfel nu ar fi rămas buni prieteni până la sfârșitul vieții, chiar în perioada cea mai urâtă a vieții lui Hemingway, când ajunsese o epavă. Cât despre soțul oribil, aș zice că nu era atât de oribil, doar se băteau două femei pentru el, una dintre ele fiind soția sa.


Hotchner se focusează pe femeile din viața lui Ernest Hemingway, așa cum putem afla direct din titlul cărții. Mă așteptam ca Hemingway să fi avut o mulțime de iubite și de neveste, având în vedere caracterul său atât de exotic și de popular. Era un bărbat dezirabil și un scriitor foarte cunoscut, cu o avere destul de mare care îi permitea toate capriciile (safari-uri în Africa, vizite la Pamplona, la Paris, în Alpi etc., vinuri și whisky-uri scumpe și caviar). Totuși, marile sale iubiri, despre care Hotchner povestește în carte sunt cele două soții ale sale: Hadley și Pauline și am notat și o iubire trecătoare cu Zelda Fitzgerald, dar presupun că această aventură a fost mai degrabă o descărcare decât o iubire propriu zisă.


Cartea se bazează exclusiv pe căsniciile sale, în special pe cea cu Hadley și găsim în aceasta dialoguri între cei doi soți. Dintre paginile cărții reiese dragostea lui Hemingway pentru aceasta. Ca om bătrân, Hemingway regretă profund că a pierdut-o pe Hadley din cauza aventurii sale cu Pauline Pfeiffer, ceea ce a dus la un ultimatum de 100 de zile din partea lui Hadley; dacă ar fi stat izolat 100 de zile de Pauline și dacă la sfârșitul celor 100 de zile încă ar mai fi iubit-o, atunci Hadley i-ar fi acordat divorțul, iar dacă nu, atunci l-ar fi iertat cu totul. În schimb, Hadley însăși nu a putut rezista până la sfârșitul celor 100 de zile, iar în a 72-a zi, aceasta a declarat divorțul.


Hemingway a fost surprins de faptul că Hadley s-a recăsătorit ulterior. Căsătoria cu Pauline, din spusele lui Hemingway, nu pare să fi fost pe placul lui. Mi-a lăsat impresia că se simțea captiv în acea căsnicie, că fusese păcălit și strâns cu lațul, mai ales când Pauline a rămas însărcinată de două ori. Hemingway a simțit că trebuie să evadeze, motiv pentru care imediat după ce Pauline a născut, el de fiecare dată a plecat în călătorii. În cele din urmă, relația cu Pauline s-a încheiat într-un mod nu foarte plăcut și total diferit de cum se încheiase prima sa căsătorie. Pauline, practic, în urma divorțului devenise o cotoroanță și a încercat din răsputeri să îi întoarcă pe cei doi copii ai lor împotriva lui Hemingway, lucru care pare să se fi întâmplat. Hemingway și-a iubit copiii, iar pe unul dintre ei l-a îngrijit personal timp de două săptămâni din momentul în care a fost victima unui accident rutier, lucru pe care acesta nu și l-a amintit când s-a trezit la realitate. Ba mai mult, Pauline a avut grijă să îi spună acestuia că tatăl său îl părăsise și că nu îi păsase de el. Cu Bumby, copilul său din prima căsnicie, a avut o relație strânsă și adesea îl însoțea la pescuit și la vânătoare.


Ernest Hemingway a fost adesea internat la psihiatrie, unde i s-au administrat șocuri electrice. Din ce am citit am înțeles că pe vremea aceea aceste tratamente erau la ordinea zilei și erau extrem de dureroase și se administrau fără vreo urmă de anestezic. Cred eu că aceste tratamente au contribuit la deteriorarea stării de sănătate a lui Hemingway. Avea adesea tentative de suicid și o dată a încercat să se arunce în elicea avionului cu care tocmai zburase. Îl credeau toți nebun pentru faptul că le spunea tuturor cum FBI îl supraveghea și că erau peste tot microfoane.


Și mă întreb care ar fi fost deznodământul pentru Hemingway dacă ar fi fost crezut.


În cele din urmă, s-a dovedit că într-adevăr fusese spionat de președintele Statelor Unite ale Americii. Hemingway atrăsese atenția serviciilor secrete din cauza călătoriilor sale exotice. Era un vizitator frecvent al Cubei, cu care SUA era în conflict, mergea în Africa, Franța, Spania și, zicea el, vorbea limbi pe care președintele SUA nu le înțelegea.


În cele din urmă, s-a sinucis la 61 de ani prin împușcare.


Sunt foarte multe lucruri care mi-au plăcut la această carte. În primul rând, mi-a plăcut exotismul cărții care îl surprinde pe Hemingway în cercuri înalte (Fitzgerald, Picasso etc.), el fiind un bărbat bine-făcut, cu îndeletniciri scriitoricești și cu o dorință arzătoare către aventuri. Este un macho mai cuminte, care se delectează cu toate bunătățile vieții. Pe urmă mi-a plăcut ideea de familie. Soția lui încerca să țină pasul cu el și îl acompania în aventuri, ba chiar încercase să vâneze, dar nu nimerise nicio rață și chiar îi cumpărase un safari de lux de 25.000 de dolari. Iar cu copiii săi, în special cu primul, avusese o relație strânsă. Totul s-a năruit în urma aventurilor pe care le avusese cu Pauline, însă Hadley nu îi purtase ranchiună, din ce am citit. În al treilea rând, am apreciat foarte mult ultimatumul de 100 de zile, ceea ce mă inspiră să scriu o carte în acest sens, și cum Hemingway descrie că se simțea ca un leu în cușcă, fără să existe o cușcă. În al patrulea rând, nu știam că Hemingway a avut probleme atât de grave încât să vrea să se sinucidă de elicea avionului și să-i fie administrate șocuri electrice. În al cincilea rând, mi-au plăcut fotografiile incluse în carte și mi-aș fi dorit să fi fost mai mari, mai multe și mai clare. Și în ultimul rând, m-a surprins faptul că avusese dreptate, iar că teama lui nu fusese nefondată, fiind spionat în anii *40 de guvernul american.


Cartea merită citită. Pentru mine este extraordinar de utilă deoarece îmi acordă o idee nouă de carte și un scriitor ca model. Pun pariu că Hemingway, în cea mai bună perioadă a vieții sale, era o persoană extraordinar de interesantă. Eu i-am acordat patru stele pe Goodreads.


Stele pe Goodreads: 🌟🌟🌟🌟

Bisoux!




 

Subscribe Form

  • Instagram
  • Twitter
  • Myspace

©2020 by Ioana Savin.

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now