Am citit „Jurnalele Intime” ale lui Charles Baudelaire și nu mi-a plăcut

Am scris ce era de zis în titlu, nu? Sincer, mă așteptam la altceva de la această carte și singurele lucruri bune la aceasta sunt coperta, introducerea (da, eu le citesc), câteva idei expuse de poet și munca traducătorului, care a avut grijă să pună mult-necesarele și prea-apreciatele note de subsol.


În rest, mi se face greață de această carte, din cauza caracterului imbecil al lui Baudelaire și a misoginismului exacerbat. Suferă de un egocentrism teribil și crede că el le știe pe toate și că este cel mai bun din breasla lui. Are curaj să îi critice pe Victor Hugo și pe George Sand, pe lângă care Baudelaire poate fi comparat cu un păduche.


Nu vă cumpărați această carte dacă doriți să citiți memoriile cuiva sau alte lucruri intime. Nu veți găsi aceste lucruri în jurnalul lui Baudelaire. Jurnalul lui este plin de idei de felul celor care răsar noaptea înainte de culcare, de frustrări și bazaconii.


Recunosc că am avut un mic șoc la început când am citit primele rânduri, pentru că m-am așteptat la altceva. Dar cum sunt deschisă la orice fel de lectură, am fost atinsă de ceea ce scria el până când am citit următoarele :


Și ce nu-i rugăciune? - a te căca e o rugăciune, după cum zic egalitarii când se cacă” - mai mult ca sigur că era împotriva egalității dintre oameni și împotriva feminismului.


Momentul în care scrie aceste lucruri este după imperiul lui Napoleon Bonaparte, pe timpul lui Napoleon al III-lea, în jurul Revoluției Pașoptiste, un moment la care femeile nu aveau drept de vot, dar deveniseră din ce în ce mai vocale cu privire la drepturile lor. În categoria feministelor se află scriitoarea George Sand, care, la vremea respectivă, era mult mai cunoscută decât Victor Hugo și Honoré de Balzac. Chiar Dostoevsky îi citea operele și chiar tradusese una dintre ele, înainte de a afla că fusese deja tradusă în Imperiul Țarist.


La adresa femeilor spune următoarele:


„Femeia este opusul Dandy-ului.

Deci trebuie să inspire oroare.

Femeii îi e foame şi vrea să mănânce.

Sete, şi vrea să bea.

E în călduri şi vrea să fie futută.

Halal merit!

Femeia e naturală, adică groaznică.

De aceea e întotdeauna vulgară, adică opusul

Dandy-ului” - pagina 63


În continuare despre femei:

„De ce omului de spirit îi plac mai mult femeile uşoare

de cât femeile de lume, cu toate că sunt la fel de proaste? – de aflat.” - mă întreb dacă pe mama lui o considera la fel de proastă precum femeile ușoare. - pagina 78


„Am fost întotdeauna mirat cum de sunt lăsate femeile să intre în biserici. Ce pot ele discuta cu Dumnezeu?” - pagina 84


„Femeia nu ştie să despartă sufletul de trup. E simplistă, ca animalele. – Un satiric ar zice că din pricină că n-are decât trup.” - pagina 84


”Despre necesitatea de a bate femeile.

Poţi pedepsi ce iubeşti. Copiii, de pildă. Dar faptul implică durerea de a dispreţui ce iubeşti.” - pagina 94


Iar despre George Sand, căreia îi oferă 3 capitole din jurnalul său, scrie:


„Despre George Sand.

Femeia Sand este un Prudhomme al imoralităţii.

A fost întotdeauna moralistă.

Numai că altădată făcea o contramorală – de aceea nici n-a fost vreodată artistă.

Are faimosul stil curgător, îndrăgit de burghezi.

E proastă, e greoaie, e flecară; are în ideile morale aceeaşi profunzime de judecată şi aceeaşi delicateţe de sentiment ca portăresele şi ca femeile întreţinute.

Ce a spus despre mamă-sa.

Ce spune despre poezie.

Dragostea ei pentru muncitori.

Că unii bărbaţi au fost în stare să se îndrăgostească de latrina asta e cea mai bună dovadă a decăderii oamenilor din acest veac.


De văzut prefaţa la Domnişoara La Quintinie, unde pretinde că adevăraţii creştini nu cred în Infern.

Sand este pentru Dumnezeul oamenilor cumsecade, pentru Dumnezeul portarilor şi al servitorilor pungaşi.

Are serioase motive să dorească suprimarea Infernului.


xxvii

Diavolul şi George Sand.

Nu trebuie să credem că Diavolul nu-i ispiteşte decât pe oamenii de geniu. Îi dispreţuieşte, fără îndoială, pe imbecili, dar nu le nesocoteşte ajutorul. Dimpotrivă, la ei îi e nădejdea.

Uitaţi-vă la George Sand. Ea e mai ales, şi înainte de toate, o mare neroadă; dar e posedată. Diavolul e cel care-a făcut-o să se încreadă în inima ei bună și în bunul ei simţ, pentru ca la rându-i să-i facă pe toţi ceilalţi nerozi să se încreadă în inima lor bună şi-n bunul lor simţ.

Nu mă pot gândi la creatura asta stupidă fără un anumit fior de scârbă. Dacă aş întâlni-o, nu m-aş putea împiedica să-i azvârl în cap un agheasmatar.


xxviii

George Sand e una din acele bătrâne ingenue care nu vor niciodată să părăsească scena.

Am citit de curând o prefaţă (prefaţa la Domnişoara La Quintinie) în care pretinde că un adevărat creştin nu poate să creadă în Infern. Are motive serioase să dorească suprimarea Infernului.” - paginile 74-76


Ce îi putem ierta lui Charles Baudelaire este faptul că a scris aceste lucruri într-o perioadă în care era absolut în regulă să gândești astfel și să scrii astfel. Pe atunci, era în regulă ca un scriitor faimos sau oricine altcineva să spună sau să scrie orice gândea la adresa oricui sau a unui grup de persoane, fără să îi fie jenă sau teamă de vreo repercursiune. Dacă Charles Baudelaire ar trăi în ziua de azi și ar apărea așa ceva în public, atunci mai mult ca sigur că ar fi fost linșat de armatele feministe și adoratoare de George Sand. Cărțile sale ar fi fost scoase de pe piață cel mai probabil și el ar fi intrat într-un con de umbră.


Dar în vremea la care a scris aceste lucruri, femeile nu aveau drepturile pe care le avem astăzi. Nu puteau vota, nu puteau scrie și publica, și chiar cititul excesiv le putea trimite pe acestea într-un azil de boli psihice. Așa că era perfect normal ca persoane ca Charles Baudelaire să expună astfel de idei fără nicio urmă de rușine, mai ales că acestea circulau peste tot. Cât despre ideile la adresa lui George Sand, cel mai probabil se datorează faptului că el nu înțelege cum de o femeie poate să scrie atât de mult și de bine pe tot parcursul vieții și, cred eu, se poate să se fi simțit un scriitor inferior față de aceasta.


Desigur, nu neg talentul lui Charles Baudelaire și recunosc că opera sa este o contribuție semnificativă în literaturile franceză și universală. Dar jurnalul nu a fost pe gustul meu pentru că nu am găsit în el pagini de jurnal și sunt dezamăgită de fragementele misogine expuse.


În altă ordine de idei, dacă sunteți curioși, atunci cartea poate fi descărcată în mod gratuit din biblioteca online a editurii Humanitas. Apăsați pe poza de mai jos și veți fi direcționați către aceasta. Nu uitați să intrați pe forum ca să discutăm despre această carte! Mulțumesc!


Stele pe Goodreads: 🌟🌟

Bisoux!



 

Subscribe Form

  • Instagram
  • Twitter
  • Myspace

©2020 by Ioana Savin.

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now