Ce am citit în septembrie

În septembrie nu am citit decât două cărți. Știu, e foarte puțin pentru o cititoare înrăită ca mine și ca autor publicat wannabe.


Dar în septembrie a fost extraordinar de multă treabă la țară, mai ales că mami, care le făcea pe toate, trebuie să stea în pat din cauza unei fracturi la picior. Prin urmare, eforturile mele de a citi mult au fost zădărnicite în luna aceasta în special de lucrul la câmp.


Nu prea îți mai arde să citești după ce te-a ars soarele pe câmp o zi întreagă și tu ești praf și chiar dacă te apuci de citit după o astfel de zi, te cam ia somnul imediat de la oboseală. Cititul are un efect relaxant și face casă bună în combinație cu liniștea și răcoarea din cameră și epuizarea. Odată mi-am pus 120 minute pe aplicația Forest, ca să citesc. După 20 de minute dormeam neîntoarsă, cu cartea lângă cap.

***

Prima carte începută și terminată în septembrie este „Jurnale intime” de Charles Baudelaire. Aceasta poate fi descărcată în mod gratuit din Biblioteca Virtuală de la Humanitas.


Sunt interesante ideile lui Charles Baudelaire și îmi place că jurnalul său nu consemnează ceea ce face el zilnic. Acesta este modul în care notez și eu idei în carnetele mele. Totuși, nu mi-a plăcut faptul că părea destul de împrăștiat (aș putea găsi acest lucru chiar atrăgător, dacă stau să mă gândesc. Nu trebuie să uit că Charles Baudelaire este un poet, un spirit creator....) și nici ideile misogine și atacurile la adresa lui George Sand nu au fost pe placul meu. Totuși, consider că această carte trebuie citită, mai ales de cei care studiază artele frumoase, literatura și cultura franceză și epoca în care a trăit Charles Baudelaire.


Pentru o mini-recenzie mai amănunțită, și citate, vă invit să accesați articolul meu, apăsând pe fotografia alăturată.

***

A doua carte citită este „Iubirile lui Hemingway povestite de el însuși” de A.E. Hotchner. Această carte, deși nu a fost pe placul tatei (i-am cumpărat-o de ziua lui anul trecut), pe mine m-a impresionat enorm. M-a făcut să-l văd pe adevăratul Hemingway și mi s-a părut a fi portretizat în carte drept un simplu om, care dorea să facă mai mult, să fie mai mult decât este. Căutarea continuă a aventurii este pentru el o descătușare de problemele vieții. Mi se părea că încerca să nu fie plictisitor, precum ceilalți. Nu contest faptul că nu îi făcea plăcere.


Mi-a plăcut mult atmosfera anilor interbelici, cunoștințele lui Hemingway, spiritul său aventurier și faptul că autorul care era prietenul bun al lui Papa, a descris cu lux de amănunte sentimentele și regretele maestrului. Cartea descrie lupta lui Hemingway cu probleme de natură psihologică și ultimii ani ai vieții, când ajunsese efectiv o epavă din cauza alcoolului și a tratamentelor cu electroșocuri din spital.


Hemingway rămâne poate cea mai importantă figură din literatura americană și un geniu de necontestat. Pun pariu că era o persoană extraordinar de interesantă.


Cartea merită citită, mai ales de cei care își doresc să afle mai multe despre Hemingway, despre perioada în care a trăit și despre literatura americană. Pentru un articol, vă invit să dați click direct pe poza de lângă.

***

Pe lângă aceste două cărți, am continuat să citesc Metamorfoza: integrala prozei antume” de Franz Kafka, „Căderea uriașilor” de Ken Follett și „Sângele elfilor” de Andrzej Sapkowski și am început să citesc „Apă pentru elefanți” de Sara Gruen. Voi reveni în curând cu recenzii și liste noi de lecturi.

 

Subscribe Form

  • Instagram
  • Twitter
  • Myspace

©2020 by Ioana Savin.

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now