Ce studii am

Vreau să punctez de la început că nu fac această postare ca să mă laud. M-am gândit să vă ofer doar o privire asupra persoanei mele şi asupra câtorva aspecte ale facultăţii.

Eu am absolvit Facultatea de Limbi şi literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, secţia studii Iudaice şi franceză.


Nu a fost deloc în planul meu să urmez această facultate. Înscrierea a fost făcută în mod spontan. Nu am avut o fixaţie în liceu asupra vreunui domeniu de studiu, profesii

sau facultăţi.


Ultimul an de liceu a fost ceva mai dificil pentru mine pentru că trecusem printr-o experienţă neplăcută cu un băiat, iar acest lucru m-a demoralizat puţin. Învăţam foarte bine, dar nu eram focusată asupra facultăţii. Sincer, bacalaureatul era principala mea grijă şi acest lucru practic a umbrit celălalt aspect important al vieţii mele, alegerea facultăţii. Eram foarte stresată cu materia, cu învăţatul pe bandă, cu metodele de a obţine note cât mai mari la bacalaureat, încât nu mă mai gândeam la altceva.


Aveam în plan să mă înscriu la mai multe facultăţi şi să aleg în funcţie de locurile unde aveam să fiu admisă, lucru pe care nu l-am făcut.


După ce am luat examenele de bacalaureat, am avut o perioadă de timp foarte scurtă în care să depun dosarele de admitere la facultăţi, cam una sau două săptămâni. Şi am început să elimin facultăţile unde nu voiam sau nu puteam să mă înscriu: cele cu profil de mate-info şi cele de medicină, de construcţii, private etc. Nu mă puteam înscrie fie că nu îmi plăceau deloc, fie că eu studiasem la profilul de filologie.

Mi-au rămas câteva care se pliau practic pe nevoile şi plăcerile mele: facultatea de geografie, cea de istorie, cea de litere şi cea de limbi străine. Am decis să merg la Facultatea de Limbi străine pentru că mi s-a părut cea mai interesantă. Îmi intrase în cap că voiam să studiez suedeză, ca să pot pleca la muncă în Suedia, sau să fac traduceri, să lucrez la ambasadă etc. De la geografie şi istorie credeam că pot ieşi în cel mai bun caz profesor, iar meseria de profesor la vremea aceea nu mi se părea deloc că aduce satisfacţie. Îmi mai făceau cu ochiul profilele de "studii europene şi relaţii internaţionale" şi arheologie de la Facultatea de Istorie. Faza e că nu eram deloc sigură că aveam să am o profesie după 3 ani de facultate, iar arheologia în România nu este foarte bine plătită.


Mă gândeam la aspecte financiare, desigur, ca oricare student.


Aşa că am rămas cu Facultatea de Limbi şi literaturi străine. Când am pus dosarul de înscriere, în 2012, trebuia să plătesc o anumită sumă pentru 1 sau 2 opţiuni – nu mai ştiu sigur suma exactă. Ştiu că am plătit 250 de lei atunci pentru că am pus mai multe profile pe foaia de înscriere. Mă înscrisesem la filologie engleză şi pusesem limba suedeză la opţiunea B, urmată de Franceză, spaniolă şi italiană. Pe urmă mă înscrisesem la studii americane şi la opţiunea B alesesem aceste 4 limbi în aceeaşi ordine. A treia variantă fusese studii iudaice şi la B aceleaşi opţiuni, iar la profilul limbi moderne aplicate alesesem iarăşi engleză şi aceste 4 limbi.


Practic, dacă nu intram la suedeză, cădeam pe opţiunea următoare. Am dat examen de admitere la studii americane şi filologie. Examenul la filologie a fost de 3-4 ore. Am ieşit cu creierii făcuţi vraişte. Nu pentru că fusese un examen greu, ci pentru că mă concentrasem foarte mult ca să scriu ce aveam de scris.


Intrasem la Filologie, La Limbi moderne aplicate dar pe limbile engleză şi franceză şi studii iudaice şi suedeză, dar toate la taxă. Eram absolut convinsă că aveam să pic la filologie engleză suedeză. Când strângeam actele pentru facultate, cineva de la departamentul de studii iudaice m-a sunat ca să îmi spună că intrasem la buget, pentru că se eliberaseră locuri. A fost foarte bine pentru mine pentru că sincer nu îmi doream să studiez engleză şi franceză, limbi pe care le vorbeam deja foarte bine. Şi m-am dus să pun dosarul. M-am interesat să aflu dacă aveam să studiem ebraica şi vărul meu m-a convins să merg acolo pentru că aveam să studiez limba ebraică.


Sincer, recunosc, m-am temut de acest profil. Nu vreau să pară antisemitic ceea ce urmează să spun, pentru că nu este. Părinţii mei îşi făceau griji că profesorii aveau să încerce să mă convertească la iudaism, sau că aveam să îmi fac un iubit evreu şi să îmi schimb religia. Şi i-am asigurat că aveam să învăţ limba ebraică şi franceza şi că aveam să mă concentrez pe aceste limbi şi că nu aveam să mă las eu aşa uşor. Când am depus dosarul final, pentru studii iudaice şi suedeză, taică-meu m-a întrebat dacă sunt absolut sigură de alegere, că nu trebuia să îmi fac griji de banii pentru taxă, că nu erau o problemă pentru noi. Am zis că nu vreau să fac facultate pe engleză şi franceză, ci că vreau să învăţ limbi noi, rare, care să mă ajute în viaţă. M-a lăsat să mă înscriu unde am vrut eu.


În toamnă mi-au schimbat locul şi am ajuns de la suedeză la franceză. Se pare că o altă persoană, care nu se înscrisese la facultate în vară din cauză că picase un examen de bacalaureat, muncise mai mult şi intrase în toamnă la facultate cu o notă mai mare, luându-mi astfel locul.


Am fost supărată, bineînţeles, pentru că semnasem pentru loc, dar a fost ok. Am continuat cu asta.


La studii iudaice mi-a plăcut foarte mult. Nu numai că mi-a plăcut foarte mult limba ebraică, dar nu credeam că aveau să îmi placă atât de mult profesorii şi cursurile. Am avut cursuri de istorie antică şi modernă, de literatură şi istorie idiş (vai, ce mult mi-au plăcut cursurile doamnei Crăciun), despre Holocaust în România şi Europa, despre formaţiunile politice de la începutul secolului XX, despre antisemitism, Biblie, mituri, angelologie, filosofie, interpretarea textului, ebraică biblică. Nu pot să vă spun cât de mult se poate schimba sensul unui fragment din Biblie atunci când cunoaştem ebraica biblică... A fost extraordinar şi nu îmi doream să se mai termine.


La franceză nu mi-a plăcut mai deloc. Au fost doi sau trei profesori care mi-au plăcut foarte mult, în rest, nu... Înţeleg că mulţi dintre profesori pot ocupa un post datorită lucrărilor lor care sunt formidabile, nu mă îndoiesc de asta, sau au intrat mai lejer având deja pe cineva în interior. Sunt foarte mulţi profesori care nu ştiu deloc să predea materia. Un profesor nu putea vorbi în franceză şi preda, dar ne ruga pe noi să îi prezentăm lecţiile la curs. Ba mai mult, ne băga pe gât cărţile lui de gramatică. Nu voi da niciun nume, dar mi s-a părut un lucru absolut greţos.


Am avut o profesoară la franceză care nu ştia deloc să predea, care lipsea mereu (asta din cauză că era bolnavă, din ce am înţeles) şi care avea pretenţie să îi traducem nişte fragmente foarte grele la examen. OK, înţeleg că eşti bolnav şi nu poţi veni la cursuri, dar dânsa lipsise un semestru întreg. În acel caz orele respective trebuiau susţinute de un alt profesor, sau de un asistent şi dânsa să-şi fi luat concediu medical. Şi nu mi s-a părut niciodată în regulă nevoia de a recupera cursurile pierdute din cauză că un profesor a lipsit. Nu este vina studenţilor că dumneata nu respecţi orarul. Cum dumneata ai un program, aşa avem şi noi. Trebuia să rupem din timpul nostru ca să ajungem la cursuri.


O altă profesoară ne-a ţinut pe un fragment din Andre Gide o lună. Avea grijă să ne vorbească foarte rar şi să ne spună că înainte să vină la curs a băut Martini. O altă profesoară care ne preda structura limbii nu ştia deloc să predea şi să ne explice. Nu ne privea niciodată în ochi. De foarte multe ori dădea ochii peste cap şi se uita la lustră când vorbea.


Pe cât de mult mi-a plăcut la studii iudaice, pe atât mi-a displăcut la franceză. Şi am înţeles că la celelalte limbi B era la fel. Colegele se plângeau de italiană, germană şi de engleză chiar. Am putea să credem că limba engleză este uşoară, că oricine o ştie. Ei! Nu e deloc uşoară la LEC.


La studii iudaice m-am specializat în angelologie foarte mult, iar lucrarea mea de licenţă a fost despre imaginea îngerului în textele apocrife şi canonice. În ea m-am legat e textele intertestamentare non-canonice (Testamentul lui Avraam, Cartea lui Enoh şi Cartea Jubileelor) şi am discutat despre fragmentele biblice unde găsim imaginea îngerilor (Cartea Genezei şi Cartea lui Ezechiel în mod special).


Pe urmă m-am înscris la masterat şi nu pentru că avea să îmi aducă un beneficiu material, ci pentru că am vrut să fac ceva pentru mine exclusiv. Când te înscrii la facultate faci ceva pentru tine în raport cu lumea, faci o facultate ca să ai un job, să ai bani şi prin urmare să susţii economia locală şi statul român prin taxele pe care le plăteşti prin jobul pe care-l ai. Toată lumea e interesată de ce ceea ce faci.


Ori alegerea mea de la masterat a fost exclusiv pentru mine. Nu aveam să ofer nimic în plus statului român şi economiei locale după terminarea masteratului. Masteratul se numea „studii religioase – texte şi tradiţii” şi funcţionează în cadrul aceleiaşi facultaţi şi al aceleiaşi universităţi ca programul de licenţă: Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine de la Universitatea din Bucureşti. Admiterea a fost destul de uşoară. A trebuit să citesc 3 cărţi din 6 şi să vorbesc despre ele şi despre un subiect religios în faţa comisiei de admitere care era formată din trei dintre profesorii de la licenţă. Cărţile alese au fost „Sacrul şi profanul” de Mircea Eliade, „Despre îngeri” a lui Andrei Pleşu şi „Călătorii în lumea de dincolo" de Ioan Petru Culianu.


Am studiat istoria creştinismului şi detaliile sale, islamul, filosofie, istorie antică, mituri cosmogonice, limba ebraică biblică (colegele au putut opta pentru limba coptă), şamanismul, budismul, hinduismul, iudaismul, rugăciunea în textele antice greceşti (care intră tot la partea de filosofie, pentru că e vorba despre conceptul de rugăciune la filosofii antici greci), puţină iconografie, pedagogie. După primul semestru voiam să renunţ pentru că nu înţelegeam ce căutam eu acolo, dar lucrurile s-au îndreptat în mai bine şi chiar am găsit satisfacţia masteratului.


Putea fi structurat mult mai bine, însă din ce am înţeles nu sunt profesori care să poată preda alte sisteme religioase decât acestea cunoscute. Mi-ar fi plăcut să învăţ mai mult despre vrăjitorie şi inchiziţie, despre religiile vechi ale americii, despre triburi, despre groenlanda, africa, australia şi noua zeelandă. Despre conceptele religioase din Oceania, Asia de est. Despre religia nordicilor şi despre multiplele saga ale lor. Dar nu am avut noroc. Bănuiesc că trebuie să descopăr şi să studiez de una singură aceste materii. Disertaţia a fost tot din domeniul angelologiei. Am vorbit despre imaginea îngerului în serialul Supernatural, cu referire la textele apocrife şi textul biblic. Niciodată nu am lucrat la o lucrare cu atât de mult entuziasm şi asta se datorează faptului că angelologia este unul dintre subiectele mele preferate, iar Supernatural este serialul meu de suflet.


Şi în urma acestui masterat am creat cel mai frumos personaj din cartea mea SF la care lucrez de foarte mulţi ani (de prea mulţi ani*). Dacă mi-au trebuit 10 ani şi o diplomă de masterat ca să o creez pe ea, atunci aş mai aştepta 10 ani şi aş face un doctorat ca să fac un personaj asemenea ei. Şi masteratul m-a ajutat foarte mult să îmi dau seama cum funcţionează religiile şi că în spatele lor se află mai multe lucruri decât vedem la televizor. Este un teritoriu foarte vast. Se îmbină foarte multe lucruri.


Vă recomand să alegeţi aceste studii, mai ales dacă vă plac limbile rare, religiile, istoria, Holocaustul. Nu o să regretaţi deloc şi poate că o să vă placă limba B mai mult decât ne-au plăcut nouă. Masteratul merită. Nu toate lucrurile pe care le facem în viaţă trebuie făcute pentru finanţe. Unele lucruri sunt făcute pentru suflet şi eu mă bucur mult că am trecut prin această experienţă.