Cetăţuia Braşov — Monument lăsat de izbelişte

Timp de multă vreme nu am ştiut că deasupra oraşului Braşov, care în genere este o bijuterie, tronează o fortificaţie, care poate fi considerată o adevărată perlă din şiragul de castele transilvănene ce păzesc Munţii Carpaţi.


În 2015, când am mers cu soră-mea la Braşov, am observat Cetăţuia de la distanţă, însă nici nu ne-a trecut prin cap să mergem să o vizităm. Ce-i drept, nu mai auzisem de ea până atunci, iar noi furăm preocupate să vizităm centrul istoric al oraşului.


Doi ani mai târziu, am vizitat din nou Braşovul. În ziua plecării am cumpărat o hartă turistică, ce mi-a stârnit curiozitatea. La o aruncătură de băţ de cetrul istoric se afla Cetăţuia; Google Maps ne indica faptul că erau doar 800 de metri până acolo.


Drumul până la Cetăţuie a fost scurt. Am trecut de semafoare, pe lângă nişte case nu tocmai modeste şi am urcat nişte trepte închise între nişte ziduri graffituite de beton. Trebuia să luăm zidurile graffituite drept un semn al degradării pe care aveam s-o descoperim ceva mai târziu.


Cetatea ni s-a înfăţişat grandioasă, cu ale sale ziduri şi turnuri ce parcă susţineau toată greutatea cerului. Ne aşteptam ca la o asemenea înfăţişare, Cetăţuia să fie plină de turişti, însă nu; era linişte. Apropiindu-ne, am observat paznicul Cetăţuii, privind de pe marginea râpei către blocurile comuniste ale oraşului.


„Bună dimineaţa!” l-am salutat, iar el ne-a răspuns de îndată, însă fără entuziasm, ca noi. „Aţi venit să vedeţi cetatea de dimineaţă?”, a întrebat el. I-am răspuns că da şi l-am întrebat la ce ora se deschide. Mi-a răspuns că Cetăţuia era permanent închisă din cauza proceselor.

„Ce procese?”, am întrebat eu. Venisem să văd Cetăţuia şi măcar să mă aleg cu nişte răspunsuri din vreme ce urcasem până acolo. „Păi, nu ştiţi, domnişoară? E şi pe net… dacă aveţi să căutaţi. Firma care deţine Cetăţuia a fost dată în judecată de primărie. Că primăria vrea să ia Cetăţuia şi ăştia nu vor s-o dea… şi se tot judecă. Şi până la încheierea procesului, Cetăţuia rămâne închisă”.


„Păcat — i-am zis eu –, sunt pierderi de ambele părţi. Măcar puteau ajunge la un consens până ce se termina procesul, să o deschidă circuitului turistic şi înjumătăţească profitul. Până se termină procesul, se alege praful de ea.

„Păi, da, domnişoară”, zise el. „Nu vedeţi că au năpădit-o buruienile?”. M-am uitat cu atenţie către zidurile ei. Din crăpăturile dintre cărămizi răsăriseră buruieni, iar sus, pe zid se afla un pomişor încadrat de nişte tufe sălbatice.

„Să vedeţi ce frumoasă era înainte! Se înghesuiau turiştii să intre, erau ghizi, erau activităţi, buticuri, era chiar şi un restaurant. Acum au rămas zidurile şi o poartă ferecată. Urcă până aici turişti din Olanda, Germania, Spania şi toţi se miră cum de e închisă. Da’ vedeţi cum e construită? Din orice unghi al ei se vede oraşul. E o strajă…”




Am făcut poze cu exteriorul cetăţii. Am coborât de la Cetăţuie cu un gust amar în gură. Mă întrebam cât de mult avea să mai dureze procesul dintre cele două organism. În timp ce scriu acest articol mă tem să nu pierdem Cetăţuia din cauza trecerii timpului şi a faptului că suntem o naţie de oameni proşti.


Cetatuia Brasovului a fost reprezentata initial prin construirea in anul 1524 a unui turn de veghe din piatra si caramida avand forma de potcoava. Turnul era cladit pe trei etaje prevazute cu ambrajuri la etajele din partea inferioara si cu guri de pacura la etajul superior. Pe parcurs, i s-a adaugat constructiei un bastion cu patru turnuri din lemn. La 5 ani de la inaltarea fortificatiei, voievodul Moldovei, Petru Rares, in urma asedierii Brasovului dispune distrugerea turnului si a bastionului. In urma extinderii influentei regelui Ferdinand I, regele Ungariei, in Transilvania, Contele de Arco, subalternul lui Giovanni Battista Castaldo, ordona extinderea fortificatiei. Acum, turnul central al cetatii primeste o extensie de trei turnuri de artilerie mici, urmand ca in 1611 sa se traseze si un sant cu apa si un val de pamant. Cetatuia Brasovului este supusa reconstructiei de catre autoritatile principatului Transilvaniei si tot in acest an, in 1625, se sapa si un put adanc de 81 metri in interiorul curtii cetatii.


Constructia astfel inchegata, cu forma de patrulater, si cu bastioane italienesti in colturi ce propteau deasupra turnurile de aparare, a avut ca si cale de acces o singura intrare care se facea printr-un pod mobil. Cetatuia a slujit drept adapost pentru brasovenii nevoiti sa fuga din calea habsburgilor. Nesansa face ca garnizoanele habsburgice sa ocupe cetatea, si, astfel instalati, au asuprit vreme indelungata orasul, printre care amintim activitatea de defrisare a viilor din jur. In anul 1773, imparatul habsburg Iosif al II-lea, ordona refacerea cetatii, forma refacuta atunci fiind cea pastrata pana in zilele de azi. Atunci s-a inaltat si turnul in forma de hexagon alipit potcoavei centrale, dar si constructia cu doua nivele pozitionata pe latura de est a nucelului cetatii. Dupa noua ani de la aceasta restaurare, cetatea a fost oferita orasului spre a fi cumparata. Pentru ca orasenii nu au dorit sa o cumpere, fortificatia a functionat o perioada ca si inchisoare in care stateau la racorica prizonieri turci si francezi, iar pe durata epidemiei de ciuma s-a amenajat o sectie speciala pentru cei care prezentau asemenea simptome. Printre alte utilitati pe care Cetatuia Brasovului le-a avut se numara si transformarea ansamblului intr-un depozit al structurii teritoriale a Arhivelor Statului, modificare survenita in decursul anilor 1954–1975. Cand pasiti in cetatuie, puteti vedea o inscriptie cu stema orasului, inscriptie ce dateaza din anul 1630[1].

[1] („Cetatuia Brasovului — Atractii in Brasov | brasovtour.com” 2017)

2 afișare
 

Subscribe Form

  • Instagram
  • Twitter
  • Myspace

©2020 by Ioana Savin.

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now