Recenzie videoclip: Jean Gavril x Feli - Ultimul Val

Actualizată în: Sept. 13

Acest articol a fost scris inițial în engleză. Modificat 13/09/2020.


Am vrut să includ aici 5 dintre cântecele mele favorite din repertoriul românesc, și să vorbesc puțin despre ele, ca să creez un mic playlist pentru weekend.


Dar am început să scriu despre opera de artă a lui Jean Gavril și Feli Donose, așa că a trebuit să scriu mai mult pentru că un paragraf nu era de ajuns.


Videoclipul are o profunzime aparte și este de departe cel mai bun videoclip pe care l-am văzut în ultimii ani.

Cântecul și videoclipul creează o capodoperă gigantescă de care sunt obsedată și chiar m-a inspirat să scriu un poem.


Tema principală a cântecul pare a fi reprezentată de mare cu motivele sale (valurile, barca, catargul, largul, malul, peștele) și separarea unui cuplu („Val după val, eu tot la mal // Tu te tot duci. // Tu către larg, eu pe uscat // Gânduri adânci // Și două cuvinte le strig // Dar tu nu le auzi” și așa mai departe), în timp ce ei se află într-o relație toxică; nu pot trăi împreună și nici despărțiți. Le este dor unul de celălalt, dar sunt atât de diferiți încât nu pot fi împreună. Pare că s-au unit asupra sentimentului de frică de a nu fi singuri („Ne scufundăm împreună în abis // Când ultimul incendiu dintre noi s-a stins // Ne scufundăm împreună în abis // Rămânem fără aer”).


Dar stați! Sunt mai multe lucruri ascunse în acest videoclip.


Percep tema ca fiind puternic legată de cea a morții. Primesc acest sentiment din refren, unde ei cântă că un alt val ia alt suflet de pe mal.


De asemenea, videoclipul este destul de sugestiv și de bizar. Mi-a amintit de filmul Stardust atunci când Feli a început să strălucească și să leviteze. Totuși, acest lucru s-a întâmplat atunci când Jean a prins-o de mână.


La început, ai impresia că acest videoclip este despre doi oameni care s-au despărțit și care se întâlnesc din nou în încercarea de a repara relația. Videoclipul nu arată niciun motiv nautic, chiar dacă cântecul este plin de ele, pentru că tema nautică nu este principala temă a acestei capodopere. Cea reală este ascunsă.


Acțiunea are loc într-un hotel care are o lumină roșie. Feli vine la receție și începe să srălucească și să leviteze atunci când atinge mâna lui Jean, vrând să ia cheia de la el. Observ că numărul 8 se află pe cheie, care poate reprezenta numărul lui Dumnezeu sau în acest caz, este simbolul infinitului. Îi oferă cheia ca să stea acolo pentru totdeauna. Și strângerea de mână și strălucirea lui Feli pot vorbi despre un pact care se petrece între ei doi. Strălucirea poate fi aura ei, pe care el o curăță. Îi absoarbe păcatele.


După ce strălucirea se oprește și totul revine la normal, vedem că palma lui Feli are o rană. Și dacă stai să te gândești, ea nu a plătit pentru cameră cu bani. A plătit cu sânge. Cheia către lumea de dincolo îi este dată în schimbul sângelui ei.


Dacă acesta este cazul, atunci ea este deja moartă atunci când vine în hotel. Cântecul începe cu aceste versuri: „Ai ales să pleci devreme // Prea în grabă”, deci poate că el nu cântă despre cum ea l-a părăsit, ci poate o face despre modul în care ea a comis suicid.


Apoi o duce la un lift, care coboară 80 de etaje în măruntaiele Pământului. Avem aici din nou simbolul eternității, reprezentat de cifra 8, dar și de cercul renașterii reprezentat de cifra 0.


Liftul m-a dus cu gândul la barca lui Charon din mitologia greacă, iar cele The elevator made me think about Charon's boat in mythology, and the 80 de etaje sunt o metaforă a Râului Styx, râul mitologic al morților. El este Charon, ea e moartă și a plătit călătoria și șederea cu sângele ei. A trebuit să dea ceva la schimb pentru trecerea ei.


„Valul” care duce sufletele de la mal este o metaforă pentru Charon. El duce sufletele de pe țărm și le trece pe Râul Styx.


O duce într-o cameră de la cel mai de jos nivel și ea dintr-o dată se trezește într-un bazin cu apă, din care încearcă să scape. Acest lucru m-a făcut să mă gândesc la destin și la cum ea nu a putut să scape de destin, oricât de mult ar fi încercat. Această idee a fost expusă în literatura antică de către unii dintre primii și cei mai buni scriitori ai lumii (Vezi „Iliada” lui Homer, „Oedipus Rex” și „Antigona de Sophocle); în încercarea de a scăpa de destin, personajele au dus la îndeplinirea acestuia.


Locul unde o duce nu este Iadul așa cum îl știm, ci Hades/Lumea de Dincolo. Nu este un loc al pedepsei. În vremuri antice, oamenii aveau o idee diferită despre cum arătau Raiul și Iadul. Raiul este locul unde sălășluiesc zeii în mitologia greacă, și un loc pentru Dumnezeu și îngerii lui în literatura iudaică. Iadul avea o altă conotație atunci și era un loc de odihnă și păstrare a tuturor sufletelor, atât bune cât și rele (Hades pentru greci și Sheol pentru evrei). Iadul așa cum îl știm ca loc de pedeapsă eternă a fost dezvoltat de către creștinii antici și medievali.


Deci nu o duce să o pedepsească. Bazinul ei se umple cu apă, care este tot o metaforă pentru renaștere. Apa este lichidul care susține toată viața pe Terra. Mă pot gândi chiar la lichidul amniotic aici, iar bazinul reprezintă un pântec.


Ea încearcă să scape pentru că nu înțelege ce se întâmplă. Îi este teamă pentru că sentimentele pe care le avea în viață nu au părăsit-o. Își exprimă emoțiile în singurul mod în care poate. Iar râsul și bucuria lui Charon nu sunt legate de faptul că este încântat să o vadă suferind, ci pentru că știe că are altă șansă la viață.


Feli nu moare în bazin. Renaște, iar spiritul său pleacă să trăiască din nou, în timp ce în urma ei rămâne un corp, care este de fapt amintirea lui Charon despre ea.


Deci de ce avem două teme ale acestui cântec? Una despre despărțire și iubire și alta despre sinucidere și trecere în Lumea de Dincolo? Pare că tema morții este ascunsă după cealaltă menționată. Jean Gavril cântă din perspectiva prietenului părăsit și ca și Charon, în timp ce Feli cântă de asemenea versiunea ei despre despărțire și despre faptul că a trebuit să-i îndure absența și toxicitatea, care au dus la sinuciderea ei.


Cred că ideea de bază a cântecului și videoclipului este aceea că despărțirea poate fi asemănătoare morții cuiva. Despărțirile sunt adesea dureroase și cineva (în special cel care a fost părăsit) plânge plecarea celui iubit. Deci, chiar dacă putem interpreta acest cântec în două moduri (despărțire sau moarte), nu putem vorbi cu adevărat despre una dintre teme fără cealaltă.


Atât Feli Donose cât și Jean Gavril au reușit să facă un spectacol extraordinar și au putut demonstra că nu sunt doar muzicieni talentați, ci și adevărați actori. Sunt uimită de interpretarea lui Jean Gavril și el ar putea cu ușurință să îl joace pe Joker sau un antagonist asemănător, dacă i s-ar oferi oportunitatea.


De altfel, jos pălăria pentru întreaga capodoperă. Ideea din spatele videoclipului este fantastică.


P.S.: Jean, dacă citești asta, să știi că sunt o mare fană de-a ta. :*

The ones who love us never really leave us.


Bisoux!

 

Subscribe Form

  • Instagram
  • Twitter
  • Myspace

©2020 by Ioana Savin.

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now